Caracteristica fundamentala a copilariei este dezvoltarea fiintei umane de la ou (rezultat din unirea spermatozoidului cu ovulul) la individul matur (de 18-20 de ani) capabil de a trai independent in societate. Dezvoltarea cuprinde doua procese distincte, dar foarte intim legate:1. Cresterea, proces cantitativ, se traduce prin modificarea dimennsiunilor corpului. Cresterea corespunde inmultirii numarului de celule si maririi volumului lor. Este un fenomen continuu, masurabil, care-si schimba ritmul destul de usor. Viteza de crestere variaza de la un copil la altul si aceasta explica diferentele observate la adult.
2. Maturatia, proces calitativ, se traduce prin modificari de strucctura, de compozitie si de functionare a celulelor, tesuturilor, organe1or sau corpului in ansamblu. Este tot un fenomen continuu, care se desfasoara cu o viteza relativ constanta, insa mult mai greu de apreciat. Viteza maturatiei variaza de la un copil la altul, dar rezultatul sau, maturitatea, este sensibil acelasi pentru toti. Cele doua mecanisme sint interdependente: viteza de crestere, de modificare a proporiilor dintre segmentele corpului, depinde de maturatia endocrina, curba greutaaii depinde de maturatia tesuturilor.
3. Principii generale ale dezvoltarii
a) Dezvolltarea este un proces continuu de la conceptie la maturitate. Pentru a atinge anumite "repere" copilu1 trebuie sa treaca prin anumite stadii. Diagnosticu1 nu se face prin ceea ce face un copi1, ci cum il face.
De exemplu, nu se va studia daca un sugar de 7 1uni sta in sezut, ci cum se tine pe sezut si cu ce grad de maturitate. Studiile statistice, unele manua1e scolare si majoritatea cartilor de popularizare semnaleaza numai ca un copi1 "normal" sta pe sezut sau merge la o anumita varsta, dar nu specifica maturitatea individuala, corelatia cu ceilalti parametri de dezvo1tare.
b) Dezvoltarea depinde de maturatia si de mielinizarea sistemului nervos; atita vreme cit acestea nu s-au incheiat, nici un exercitiu nu va permite copilului sa dobindeasca o anumita capacitate (motorie sau psihica). Daca nu se 1asa copilul sa incerce si sa exerseze singur, posibi1itatea de a dobandi o noua cunoastere (capacitate) ramane latenta, dar achizitia acesteia se va face rapid de indata ce i se iveste ocazia.
c) Secventa dezvoltarii este aceeasi pentru toti copiii, dar viteza variaza de la un copil la altul. De exemplu, copilul trebuie sa invete sa se aseze inainte de a putea sa mearga, dar virsta achizitiei pozitiei "asezat" si a "locomotiei" variaza foarte mult.
d) Unele renexe arhaice preceda miscarile voluntare. Mersul automat dispare la 2-3 luni, urmeaza o perioada cand sugarul nu se sprijina si nu paseste deloc, pana spre varsta de 7 luni cand incepe sa "mearga" (miscare voluntara). Intarziatii mintali pastreaza unele reflexe arhaice peste varsta obisnuita.
e) Dezvoltarea sugarilor se face de la cap spre picioare. Primul stadiu al locomotiei este capacitatea de control al capului cu ajutorul muschilor gatului. In continuare, muschii spatelui se matureaza, ajung sa-si coordoneze actiunile fancand ca sugarul sa poata sta pe sezut, spatele sa fie drept si nu indoit. Sugarul se foloseste de maini inainte de a putea sa-si foloseasca gambele. El poate sa se tirasca tragandu-se pe maini, fara a se putea sprijini pe gambe si picioare.
f) O activitate globala declanseaza raspunsuri specifice. Sugarul mic isi arata bucuria printr-un raspuns general: "face ochii mari", respira mai repede, isi agita bratele si gambele. Copilul mare sau adultul isi poate manifesta placerea numai prin mimica sau prin cuvinte. Miscarile dezordonate din primele 6 luni sunt inlocuite prin miscari de locomotie si prin abilitatea crescanda a mainilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu