Se afișează postările cu eticheta Bebelusi si copii mici. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Bebelusi si copii mici. Afișați toate postările

Ce influenteaza cresterea si dezvoltarea copilului ?

Factorii care influenteaza cresterea
A. Factorii dinaintea nasterii: ereditatea (constitutia genetica si cromozomica), functia endocrina, sanatatea mamei, infectiile intrauterine, intoxicatii (medicamente, tutun).

B. Factori legati de nastere: traumatisme obstetricale, leziuni prin oxigenare intirziata sau insuficienta a creierului nou-nascutului etc.

C. Prematuritatea. Daca se naste cu 2 luni mai devreme, un copil are cu 2 luni mai putin de dezvoltare in uter si este de prevazut ca nivelul sau de dezvoltare va fi cu circa 2 luni mai in urma fata de copilul nascut la termen.

D. Mediul inconjurator
a) Alimentatia la san are un rol covarsitor in cresterea fizica, sanatatea si comportamentul sugarului. Dupa varsta de un an, copiii subnutriti si indeosebi cei care primesc putine proteine animale (lapte, branza, carne, peste, oua) sau vegetale (fructe, zarzavaturi) au talie mica.

b) Factorii naturali (soarele, apa, aerul), conditiile de locuit, climatul, organizarea studiului si timpului liber al copilului au efecte necontestabile asupra starii de sanatate si comportamentului.

c) Mediul psihic. Dezvoltarea depinde de maturatia sistemului nervos. Nici o invatatura si nici un exercitiu nu pot accelera dezvoltarea, inainte ca sistemul nervos sa nu fi ajuns la un anumit stadiu. Pe de alta parte, un copil poate deveni inapoiat prin lipsa de exercitiu, in timp ce sistemul sau nervos este pregatit pentru o dezvoltare normala. Cum maturatia sistemului nervos continua chiar in absenta unui exercitiu, copilul face progrese rapide de indata ce i se ofera ocazia si-i ajunge din urma pe cei de varsta lui, dezvoltati normal.
Dezvoltarea poate fi intarziata printr-o carenta afectiva. Copiii crescuti in vechile orfelinate erau intarziati (fizic, intelectual si social) deoarece personalul (numar redus si necalificat) nu se ocupa indeajuns pentru a le satisface nevoile de ingrijiri fizice si psihice.
Unele familii nu ofera copilului conditiile, afectiunea si ocaziile necesare dezvoltarii lui. In astfel de familii mersul, vorbirea, controlul sfincterelor, contactul social survin tarziu, fragmentar. Pe de alta parte, prin supraingrijire si teama unele familii nu lasa si nu ofera conditii copilului sa-si satisfaca nevoia de miscare, sa manance, sa se imbrace sau sa se spele singur. La consultatii, se vad frecvent marne care dezbraca si imbraca copilul de 6-7 ani. caruia nu i s-a oferit ocazia de a o face singur. Acelasi proces se regaseste in intarzierea vorbirii. Unele marne nu stau de vorba cu copilul lor, nu-i spun denumirea obiectelor si nu-i arata imagini. Astfel de copii vor prezenta o intarziere in intelegerea sensului cuvintelor si in vorbire. Exercitiul joaca un rol esential in dezvoltare. O ambianta de afectiune inteligenta ajuta pe un copil dotat sa ajunga la performante maxime, peste nivelul normalului.
Factorul familial joaca adesea un mare rol in unele aspecte ale dezvoltarii.
In unele familii aparitia locomotiei, a vorbirii sau a controlului sfincterian poate sa se faca deosebit de devreme sau, dimpotriva, deosebit de tirziu, in timp ce alte aspecte ale dezvoltarii se incadreaza in normal.

d) Sexul. Fetitele au tendinta sa mearga, sa vorbeasca si sa-si controleze sfincterele mai devreme decat baietii.
Variatiile sunt frecvente si se refera la unul sau mai multe aspecte ale dezvoltarii. Insistam asupra faptului ca unii copii ating "repere" ale dezvoltarii mai devreme sau mai tirziu. Este imposibil de a stabili evantaiul "normalitatii", pentru ca nu se poate defini "normalitatea" dezvoltarii. Ar fi oeroare de a socoti ca orice copil care se indeparteaza de la "norme" ar fi deficient mental sau anormal, mai mult, sunt copii care difera de la medie in ce priveste unele trepte ale dezvoltarii (mers, vorbire etc.) la o annmita varsta si ulterior sa devina copii nu numai normali, dar chiar cu un grad mare de competitivitate.

Perioada pubertatii - recerea de la copilarie la varsta adulta

Pubertate a este o perioada relativ lunga, de cativa ani, care marcheaza trecerea de la copilarie la varsta adulta. Transformarile care domina sunt : dezvoltarea somatica (talie, greutate), modificarile caracterelor sexuale primare (organele genitale) si aparitia celor secundare. Paralel, au loc transforrmari ale intregului organism cu remanieri profunde pe plan psihologic. Trecerea de la copilarie la varsta adulta se face variabil de la un copil la altul. Semnele pubertare progreseaza simultan, dar intr-un ritm variabil, si ajung intr-un rastimp de 4-5 ani la dezvoltarea adulta. In cadrul perioadei, denumita in mod obisnuit pubertate, se deosebesc trei etape: etapa prepubertara, pubertatea propriu-zisa si adolescenta.

Citeste despre alte perioade ale dezvoltarii :

Copilaria a treia sau varsta scolara (6 - 12 ani)

Copilaria a treia sau varsta scolara incepe la 5-6 ani si se termina la 10-12 ani. Este o perioada de dezvoltare relativ lenta, cu o viteza aproape constanta; este varsta perfectionarii functiilor dobandite. Cresterea intereseaza indeosebi membrele. Apare dentitia a doua. In ce priveste comportamentul social, scolarul se desprinde de familie si se orienteaza catre colegi. In patologie domina bolile aparatului respirator, amigdalite, boli infectioase, traumatismele.
Citeste despre alte perioade ale dezvoltarii :

Varsta prescolara (3 - 6 ani)

Cresterea este lenta. Fata de valorile de la nastere, greutatea devine de 5-6 ori mai mare la 5 ani, iar talia se dubleaza la 4 ani. Mielinizarea creierului se termina spre 3 ani, iar la 5 ani volumul sau atinge 90% din cel al adultului. Nevoile nutritive sunt mai reduse decat in perioadele precedente. Este perioada cand copilul capata o oarecare autonomie. Parintii trebuie sa inteleaga ca acum copilul are nevoie de un spatiu mai mare de desfasurare, ca este timpul sa intre intr-o colectivitate de copii, ca dominanta activitatii sale este jocul. Patologia este dominata de accidente, de boli infectocontagioase, de afectiuni alergice.
Citeste despre alte perioade ale dezvoltarii :

Perioada de copil mic sau de anteprescolar

Perioada de copil mic sau de anteprescolar ( 1 - 3 ani) se caracterizeaza prin incetinirea ritmului cresterii ponderale (3 kg intre 1 si 2 ani; 1,5- 2 kg intre 2 si 3 ani) si staturale (2-3 cm de la 1 la 2 ani; 1 cm de la 2 1a 3 ani). Proportiile dintre cap, trunchi si membre se schimba, ducand la modificarea aspectului general al copilului. Se completeaza dentitia de lapte. Functia motorie se desavarseste. Este perioada cand familia trebuie sa se preocupe de formarea bunelor deprinderi ale coppului. Imbolnavirile sunt dominate de accidente, intoxicatii, boli intercurente, unele tulburari de comportament prin greseli de ingrijire.
Citeste despre alte perioade ale dezvoltarii :

Perioada de sugar - continuarea cresterii rapide a copilului

Perioada de sugar (28 zile -1 an) se caracterizeaza prin continuarea cresterii rapide a greutatii si lungimii. Lungimea creste in primul an cu 20-24 cm. Greutatea se dubleaza la 5 luni si se tripleaza la 1 an. Perimetrul cranian creste cu 12 cm (34-35 cm la nastere, 46-47 cm la 1 an). Multiplicarea celulelor sistemului nervos se termina la 5 ani. Alimentatia, exclusiv lactata la inceput ajunge sa fie mult mai variata spre sfirsitul primului an. Este o perioada lunga si grea pentru mama, daca se tine seama ca ea trebuie sa-si imbogateasca cunostintele si sa-si adapteze ingrijirile in fiecare saptamina si uneori in fiacre zi. De la o fiinta care in primele zile nu stie decat sa doarma si sa inghita, puiul de om ajunge la sfiraitul primului an sa mearga, incepe sa vorbeasca si sa-si manifeste personalitatea. In primul an de viata apar primii dinti. Bolile care domina perioada de sugar sunt legate indeosebi de calitatea ingrijirilor din partea familiei (diaree, infectii respiratorii, boli de piele, carente alimentare etc.). Evolutia acestor boli depinde atat de terenul constitutional al sugarului, cit si de colaborarea medic pediatru-familie, sora de ocrotire.

Citeste despre alte perioade ale dezvoltarii :

Perioada de nou-nascut - etapa de adaptare la viata extrauterina

Perioada de nou-nascut (0-28 zile) constituie etapa de adaptare la viata extrauterina. Este perioada cea mai grea in ceea ce priveste ingrijirile care se cer din partea mamei, medicului si sorei de ocrotire.
Alimentatia, ingrijirea pielii si crearea unor conditii corespunzatoare ale mediului extern (imbracaminte, camera corect incalzita si aerisita, adaptarea vietii de familie la sosirea noului venit, deprinderea mamei sa observe si sa ingrijeasca nou-nascutul) sunt de o importanta considerabila. Mama trebuie sa invete sa deosebeasca limitele normalului privind stare a si manifestarile nou-nascutului. Acest deziderat se impune din primele zile, deoarece in aeeasta perioada au loc o serie de incidente fiziologice (icter, scadere in greutate, eruptii cutanate etc.), iar imbolnavirile au tendinta la generalizare si evolutie rapida. Pe langa acestea, de o importanta mare este cunoasterea caracterelor neuromotorii ale nou-nascutului. De la o fiinta care doarme tot timpul, cu o fata inexpresiva, cu pleoapele strinse, nou-nascutul ajunge (dupa 3-4 saptamani) sa "vada", sa fixeze si sa urmareasca cu ochii pe mama sau un obiect care se balanseaza la 30-40 cm de fata lui. Din primele zile se intoarce cand simte mirosul sanului ,mamei sale sau, uneori, vocea. Puterea de perceptie este inaintea posibilitatilor motorii. Numai mama are posibilitatea de a "descoperi" cand si cum geme, scanceste, tipa, stranuta, se intinde, suge si inghite copilul.

Citeste despre alte perioade ale dezvoltarii :

Perioada intrauterina a copilariei copilului tau

Perioada intrauterina (antenatala sau prenatala) cuprinde cele noua luni de sarcina. Viata incepe odata cu unirea ovulului femeii cu spermatozoidul barbatului. Perioada intrauterina este una din etapele cele mai active si mai complexe ale dezvoltarii, daca ne gandim ca in 9 luni de la o celula microscopica se ajunge la fatuI de 3 kg. In aceasta perioada, celulele omului in devenire sunt extrem de vulnerabile, cu toata protectia conferita de organismul matern. Evaluarea cresterii intrauterine se face in functie de durata gestatiei (calculul numarului de zile dintre ultima menstruatie si nastere) si dupa semnele de maturare ale diferitelor organe si ale sistemului nervos. In cursul primelor 3 luni de viata intrauterina (subperioada embrionara), toate sistemele se organizeaza si se dezvolta rapid. In aceasta perioada factorii patologici, provenitii in majoritatea lor din afara, determina cele mai multe malformatii congenitale.

La sfarsitul celui de-al doilea trimestru de gestatie, fatul a atins 70% din talie si numai 20% din greutatea pe care o va avea la nastere. Rezulta ca ultimele 3 luni de sarcina vor constitui o perioada de crestere rapida, indeosebi ponderala.

Citeste despre alte perioade ale dezvoltarii :

Perioadele copilariei, crestere sanatoasa pentru copii

Copilaria este unul din cuvintele care de cele mai multe ori ne starneste amintiri placute si zambete. Dar oare stiti ca acest cuvant descrie un interval complex din viata noastra, care in functie de etapele parcurse prezita anumite caracteristici de care este bine sa tinem cont pentru a oferi o crestere sanatoasa copiilor nostri.

Copilaria poate fi impartita in urmatoarele perioade: perioada intrauterina; perioada de nou-nascut (primele 28 de zile de viata), perioada de sugar (de la 4 saptamini la 1 an), perioada de copil mic (de la 1 an la 3 ani), perioada prescolara (de la 3 la 6 ani), perioada de scolar sau copilaria mare, care cuprinde perioada propriu-zisa de scolar (sau de ,,scolar mic", ce incepe la 6 ani si se terrmina la 10-12 ani) si pubertatea.

Citeste despre fiecare perioada in parte :

Dezvoltarea fiintei umane de la ou la individul matur

Caracteristica fundamentala a copilariei este dezvoltarea fiintei umane de la ou (rezultat din unirea spermatozoidului cu ovulul) la individul matur (de 18-20 de ani) capabil de a trai independent in societate. Dezvoltarea cuprinde doua procese distincte, dar foarte intim legate:

1. Cresterea, proces cantitativ, se traduce prin modificarea dimennsiunilor corpului. Cresterea corespunde inmultirii numarului de celule si maririi volumului lor. Este un fenomen continuu, masurabil, care-si schimba ritmul destul de usor. Viteza de crestere variaza de la un copil la altul si aceasta explica diferentele observate la adult.

2. Maturatia, proces calitativ, se traduce prin modificari de strucctura, de compozitie si de functionare a celulelor, tesuturilor, organe1or sau corpului in ansamblu. Este tot un fenomen continuu, care se desfasoara cu o viteza relativ constanta, insa mult mai greu de apreciat. Viteza maturatiei variaza de la un copil la altul, dar rezultatul sau, maturitatea, este sensibil acelasi pentru toti. Cele doua mecanisme sint interdependente: viteza de crestere, de modificare a proporiilor dintre segmentele corpului, depinde de maturatia endocrina, curba greutaaii depinde de maturatia tesuturilor.

3. Principii generale ale dezvoltarii
a) Dezvolltarea este un proces continuu de la conceptie la maturitate. Pentru a atinge anumite "repere" copilu1 trebuie sa treaca prin anumite stadii. Diagnosticu1 nu se face prin ceea ce face un copi1, ci cum il face.
De exemplu, nu se va studia daca un sugar de 7 1uni sta in sezut, ci cum se tine pe sezut si cu ce grad de maturitate. Studiile statistice, unele manua1e scolare si majoritatea cartilor de popularizare semnaleaza numai ca un copi1 "normal" sta pe sezut sau merge la o anumita varsta, dar nu specifica maturitatea individuala, corelatia cu ceilalti parametri de dezvo1tare.

b) Dezvoltarea depinde de maturatia si de mielinizarea sistemului nervos; atita vreme cit acestea nu s-au incheiat, nici un exercitiu nu va permite copilului sa dobindeasca o anumita capacitate (motorie sau psihica). Daca nu se 1asa copilul sa incerce si sa exerseze singur, posibi1itatea de a dobandi o noua cunoastere (capacitate) ramane latenta, dar achizitia acesteia se va face rapid de indata ce i se iveste ocazia.

c) Secventa dezvoltarii este aceeasi pentru toti copiii, dar viteza variaza de la un copil la altul. De exemplu, copilul trebuie sa invete sa se aseze inainte de a putea sa mearga, dar virsta achizitiei pozitiei "asezat" si a "locomotiei" variaza foarte mult.

d) Unele renexe arhaice preceda miscarile voluntare. Mersul automat dispare la 2-3 luni, urmeaza o perioada cand sugarul nu se sprijina si nu paseste deloc, pana spre varsta de 7 luni cand incepe sa "mearga" (miscare voluntara). Intarziatii mintali pastreaza unele reflexe arhaice peste varsta obisnuita.

e) Dezvoltarea sugarilor se face de la cap spre picioare. Primul stadiu al locomotiei este capacitatea de control al capului cu ajutorul muschilor gatului. In continuare, muschii spatelui se matureaza, ajung sa-si coordoneze actiunile fancand ca sugarul sa poata sta pe sezut, spatele sa fie drept si nu indoit. Sugarul se foloseste de maini inainte de a putea sa-si foloseasca gambele. El poate sa se tirasca tragandu-se pe maini, fara a se putea sprijini pe gambe si picioare.

f) O activitate globala declanseaza raspunsuri specifice. Sugarul mic isi arata bucuria printr-un raspuns general: "face ochii mari", respira mai repede, isi agita bratele si gambele. Copilul mare sau adultul isi poate manifesta placerea numai prin mimica sau prin cuvinte. Miscarile dezordonate din primele 6 luni sunt inlocuite prin miscari de locomotie si prin abilitatea crescanda a mainilor.

Laptele praf, supliment sau aliment?

Poate fi introdus ca o completare a laptelui natural în alimentaţia mixtă Este necesară stabilirea unei formule pentru fiecare sugar

Specialiştii recomandă ca, în primele patru-şase luni de viaţă, alimentaţia sugarului să fie exclusiv naturală, reprezentată de laptele de mamă. Sunt însă situaţii când acest lucru nu este posibil, şi atunci se poate recurge la alimentaţia mixtă (lapte de mamă completat de lapte praf) sau alimentaţia artificială (exclusiv lapte praf). De obicei, acest lucru se întâmplă atunci când mama suferă de hipogalacţie- insuficienţă a glandei mamare sau când nou-născutul nu ia în greutate în primele două săptămâni de viaţă. În ceea ce priveşte alimentaţia artificială, este de ajutor în cazul mamelor care nasc la o vârstă foarte fragedă sau al celor care îşi reiau activitatea profesională şi nu pot fi mereu lângă bebeluş.

„Acest tip de alimentaţie este eficientă atunci când raţia de lapte praf nu depăşeşte 30 la sută din totalul alimentaţiei zilnice. În cazul în care se doreşte înţărcarea, se recomandă ca laptele care completează să fie administrat cu linguriţa, nu cu biberonul”, explică prof.drd. Eugen Irimia, specialist în alimentaţie publică. Acesta recomandă ca suplimentarea cu lapte praf să se facă încet, cu răbdare, deoarece sugarul deosebeşte gustul nou. Mama trebuie să urmărească scaunul şi eventualele vărsături, pentru a putea depista din timp o posibilă intoleranţă alimentară.

Laptele praf nu se îndulceşte

În cazul în care este necesară sau se recomandă hrănirea exclusivă cu lapte praf, se vor stabili de la început parametrii nutriţionali şi alimentari pentru fiecare bebeluş în parte. „Sortimentele de lapte praf sunt foarte variate, de aceea este bine ca mamele să ceară sfatul medicului neonatolog, pediatru sau cel de familie, în legătură cu formula de lapte praf pe care să o utilizeze în alimentaţia sugarului”, susţine prof. Irimia. Specialistul recomandă ca mamele să ţină cont de câteva reguli obligatorii, pentru ca alimentaţia artificială să nu facă mai mult rău decât bine nou-născutului. Laptele praf nu se va îndulci şi se va introduce în alimentaţie progresiv, prin testarea toleranţei alimentare şi numai când copilul este sănătos.

Nu este raţională folosirea a două sau mai multor formule de aceeaşi compoziţie, deoarece măreşte riscul apariţiei tulburării digestive. Nu se va apela la schimbarea prea frecventă a alimentaţiei sugarului la o stagnare neînsemnată a sporului ponderal sau la cea mai uşoară schimbare a scaunului, mai ales în primele trei luni de viaţă, deoarece fiecare aliment necesită o perioadă de adaptare adecvată. De asemenea, se impun măsuri suplimentare de sterilizare a biberoanelor şi tetinelor, iar prepararea formulelor de lapte se va face cu puţin înainte de fiecare masă. Dacă bebeluşul refuză un anumit supliment, nu se va insista, se renunţă, apoi se va relua administrarea lui după câteva zile. Pe toată perioada alimentaţiei artificiale, părinţii trebuie să ţină legătura cu medicul copilului, care va monitoriza starea de nutriţie a acestuia şi evoluţia curbei ponderale.

Concentraţia de grăsime creşte o dată cu vârsta

În fiecare perioadă, sugarul are nevoie de o altă concentraţie de lapte praf, în funcţie de necesităţile de dezvoltare ale acestuia. Astfel, laptele praf cu 8 procente grăsime, 5 procente zahăr şi 2 procente orez se poate administra numai în prima lună de viaţă, fiind pregătit cu un mucilagiu de orez, apă şi zahăr. Laptele praf cu 10 la sută grăsime, 5 la sută zahăr şi 3 la sută orez se administrează în următoarele două luni de viaţă, iar suplimentul cu 12,5 la sută grăsime, 5 la sută zahăr şi 3 la sută orez poate fi folosit după a treia lună de viaţă a sugarului. Acestea sunt cantităţi standard, care pot varia în funcţie de sugar, numai sub supravegherea medicului.

Sursa : www.gandul.info