Poate fi introdus ca o completare a laptelui natural în alimentaţia mixtă Este necesară stabilirea unei formule pentru fiecare sugar
Specialiştii recomandă ca, în primele patru-şase luni de viaţă, alimentaţia sugarului să fie exclusiv naturală, reprezentată de laptele de mamă. Sunt însă situaţii când acest lucru nu este posibil, şi atunci se poate recurge la alimentaţia mixtă (lapte de mamă completat de lapte praf) sau alimentaţia artificială (exclusiv lapte praf). De obicei, acest lucru se întâmplă atunci când mama suferă de hipogalacţie- insuficienţă a glandei mamare sau când nou-născutul nu ia în greutate în primele două săptămâni de viaţă. În ceea ce priveşte alimentaţia artificială, este de ajutor în cazul mamelor care nasc la o vârstă foarte fragedă sau al celor care îşi reiau activitatea profesională şi nu pot fi mereu lângă bebeluş.
„Acest tip de alimentaţie este eficientă atunci când raţia de lapte praf nu depăşeşte 30 la sută din totalul alimentaţiei zilnice. În cazul în care se doreşte înţărcarea, se recomandă ca laptele care completează să fie administrat cu linguriţa, nu cu biberonul”, explică prof.drd. Eugen Irimia, specialist în alimentaţie publică. Acesta recomandă ca suplimentarea cu lapte praf să se facă încet, cu răbdare, deoarece sugarul deosebeşte gustul nou. Mama trebuie să urmărească scaunul şi eventualele vărsături, pentru a putea depista din timp o posibilă intoleranţă alimentară.
Laptele praf nu se îndulceşte
În cazul în care este necesară sau se recomandă hrănirea exclusivă cu lapte praf, se vor stabili de la început parametrii nutriţionali şi alimentari pentru fiecare bebeluş în parte. „Sortimentele de lapte praf sunt foarte variate, de aceea este bine ca mamele să ceară sfatul medicului neonatolog, pediatru sau cel de familie, în legătură cu formula de lapte praf pe care să o utilizeze în alimentaţia sugarului”, susţine prof. Irimia. Specialistul recomandă ca mamele să ţină cont de câteva reguli obligatorii, pentru ca alimentaţia artificială să nu facă mai mult rău decât bine nou-născutului. Laptele praf nu se va îndulci şi se va introduce în alimentaţie progresiv, prin testarea toleranţei alimentare şi numai când copilul este sănătos.
Nu este raţională folosirea a două sau mai multor formule de aceeaşi compoziţie, deoarece măreşte riscul apariţiei tulburării digestive. Nu se va apela la schimbarea prea frecventă a alimentaţiei sugarului la o stagnare neînsemnată a sporului ponderal sau la cea mai uşoară schimbare a scaunului, mai ales în primele trei luni de viaţă, deoarece fiecare aliment necesită o perioadă de adaptare adecvată. De asemenea, se impun măsuri suplimentare de sterilizare a biberoanelor şi tetinelor, iar prepararea formulelor de lapte se va face cu puţin înainte de fiecare masă. Dacă bebeluşul refuză un anumit supliment, nu se va insista, se renunţă, apoi se va relua administrarea lui după câteva zile. Pe toată perioada alimentaţiei artificiale, părinţii trebuie să ţină legătura cu medicul copilului, care va monitoriza starea de nutriţie a acestuia şi evoluţia curbei ponderale.
Concentraţia de grăsime creşte o dată cu vârsta
În fiecare perioadă, sugarul are nevoie de o altă concentraţie de lapte praf, în funcţie de necesităţile de dezvoltare ale acestuia. Astfel, laptele praf cu 8 procente grăsime, 5 procente zahăr şi 2 procente orez se poate administra numai în prima lună de viaţă, fiind pregătit cu un mucilagiu de orez, apă şi zahăr. Laptele praf cu 10 la sută grăsime, 5 la sută zahăr şi 3 la sută orez se administrează în următoarele două luni de viaţă, iar suplimentul cu 12,5 la sută grăsime, 5 la sută zahăr şi 3 la sută orez poate fi folosit după a treia lună de viaţă a sugarului. Acestea sunt cantităţi standard, care pot varia în funcţie de sugar, numai sub supravegherea medicului.
Sursa : www.gandul.info
Specialiştii recomandă ca, în primele patru-şase luni de viaţă, alimentaţia sugarului să fie exclusiv naturală, reprezentată de laptele de mamă. Sunt însă situaţii când acest lucru nu este posibil, şi atunci se poate recurge la alimentaţia mixtă (lapte de mamă completat de lapte praf) sau alimentaţia artificială (exclusiv lapte praf). De obicei, acest lucru se întâmplă atunci când mama suferă de hipogalacţie- insuficienţă a glandei mamare sau când nou-născutul nu ia în greutate în primele două săptămâni de viaţă. În ceea ce priveşte alimentaţia artificială, este de ajutor în cazul mamelor care nasc la o vârstă foarte fragedă sau al celor care îşi reiau activitatea profesională şi nu pot fi mereu lângă bebeluş.
„Acest tip de alimentaţie este eficientă atunci când raţia de lapte praf nu depăşeşte 30 la sută din totalul alimentaţiei zilnice. În cazul în care se doreşte înţărcarea, se recomandă ca laptele care completează să fie administrat cu linguriţa, nu cu biberonul”, explică prof.drd. Eugen Irimia, specialist în alimentaţie publică. Acesta recomandă ca suplimentarea cu lapte praf să se facă încet, cu răbdare, deoarece sugarul deosebeşte gustul nou. Mama trebuie să urmărească scaunul şi eventualele vărsături, pentru a putea depista din timp o posibilă intoleranţă alimentară.
Laptele praf nu se îndulceşte
În cazul în care este necesară sau se recomandă hrănirea exclusivă cu lapte praf, se vor stabili de la început parametrii nutriţionali şi alimentari pentru fiecare bebeluş în parte. „Sortimentele de lapte praf sunt foarte variate, de aceea este bine ca mamele să ceară sfatul medicului neonatolog, pediatru sau cel de familie, în legătură cu formula de lapte praf pe care să o utilizeze în alimentaţia sugarului”, susţine prof. Irimia. Specialistul recomandă ca mamele să ţină cont de câteva reguli obligatorii, pentru ca alimentaţia artificială să nu facă mai mult rău decât bine nou-născutului. Laptele praf nu se va îndulci şi se va introduce în alimentaţie progresiv, prin testarea toleranţei alimentare şi numai când copilul este sănătos.
Nu este raţională folosirea a două sau mai multor formule de aceeaşi compoziţie, deoarece măreşte riscul apariţiei tulburării digestive. Nu se va apela la schimbarea prea frecventă a alimentaţiei sugarului la o stagnare neînsemnată a sporului ponderal sau la cea mai uşoară schimbare a scaunului, mai ales în primele trei luni de viaţă, deoarece fiecare aliment necesită o perioadă de adaptare adecvată. De asemenea, se impun măsuri suplimentare de sterilizare a biberoanelor şi tetinelor, iar prepararea formulelor de lapte se va face cu puţin înainte de fiecare masă. Dacă bebeluşul refuză un anumit supliment, nu se va insista, se renunţă, apoi se va relua administrarea lui după câteva zile. Pe toată perioada alimentaţiei artificiale, părinţii trebuie să ţină legătura cu medicul copilului, care va monitoriza starea de nutriţie a acestuia şi evoluţia curbei ponderale.
Concentraţia de grăsime creşte o dată cu vârsta
În fiecare perioadă, sugarul are nevoie de o altă concentraţie de lapte praf, în funcţie de necesităţile de dezvoltare ale acestuia. Astfel, laptele praf cu 8 procente grăsime, 5 procente zahăr şi 2 procente orez se poate administra numai în prima lună de viaţă, fiind pregătit cu un mucilagiu de orez, apă şi zahăr. Laptele praf cu 10 la sută grăsime, 5 la sută zahăr şi 3 la sută orez se administrează în următoarele două luni de viaţă, iar suplimentul cu 12,5 la sută grăsime, 5 la sută zahăr şi 3 la sută orez poate fi folosit după a treia lună de viaţă a sugarului. Acestea sunt cantităţi standard, care pot varia în funcţie de sugar, numai sub supravegherea medicului.
Sursa : www.gandul.info
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu